Tu, Isus, cârmaci sa-mi fii

Tu, Isus, cârmaci să-mi fii

Tu, Isus, cârmaci să-mi fii,

Până-n port când voi sosi!

Fiind ferit de negre stânci,

De prăpăstiile adânci,

Voi sosi la țărm curând,

Grija cârmei Tu având.

Valuri mari, furtuni și vânt,

Au pierit l-al Tău Cuvânt;

Vântul iată-l iar tăcând,

Valul lin alunecând,

Pace-n plin domnind acum,

Mă-nsoțești pe-al vieții drum!

Și, când țărmul s-a zărit,

Unde e un loc de-oprit,

Lângă min' și-atuncea stai,

Ajutorul Tău mi-l dai

Și-mi grăiești duios mereu:

"Te încrede-n Dumnezeu!"

Home