Mai sus, mai sus, mereu mai sus
Mai sus, mai sus, mereu mai sus
Mai sus, mai sus, mereu mai sus,
A noastre inimi cântă,
Acolo-n slava făr’ de-apus,
E țara noastră sfântă.
Suind spre ea chemăm, Isus,
Cu dor doritu-ți Nume;
Mai sus, mai sus, mereu mai sus,
Ca să ieșim din lume.
Urcăm cu ochii plini de dor,
Privind a noastră țintă,
Atât avânt înâlțător
Și har ne înveșmântă…
Isuse, suspinând căutăm
Dorita Ta cetate;
Mai sus, mai sus ca să scăpăm
De tot ce-n noi păcat e.
Tot mai ușor, tot mai plăcut
Urcușul ni se face,
Încet al nostru vas de lut
Se sfarmă, se desface;
Plutind cu sufletul înot
Prin marea de lumină,
Mai sus, mai sus,scăpați de tot
Ce-n noi rămas-a tină.
Ușor,pe albe-aripi de vis,
Ființa noastră zboară
La cerul ce spre noi, deschis,
Lumini de-argint coboară…
Mai sus! Și mulți privesc mirați
Măreața slavei taină.
Mai sus, mai sus,purtăm schimbați
Slăvita albă haină.
Se-aprind luminile-n priviri
De-a cerului viață,
Se cern pe fețe străluciri
Din dulcea dimineață.
Mai sus! Pe frunți ni se aprind
Din pietre scumpe salbe,
Mai sus! mai sus! Ce raze prind
A noastre haine albe!
Mai sus, mai sus! Ne-am cufundat
În slava Ta adâncă,
Atâtea slăvi am colindat
Și tot mai mergem încă…
Mai sus, în cer, mai sus!
Cu chipul plin de soare,
Cutremurați, plângând…Isus,
Îți cădem la picioare!
Și sărutând slăvitu-ți strai,
În poala Ta vom pune
Tot brațul plin de crini din rai
Și salbe, și cunune…
Și dorul, cât în ochi avem,
Și-a ochilor lumină…
Preafericiți că Te vedem
Și rămânem cu Tine!
Home