În familie-i ferice
În familie-i ferice,
Căci iubești și ești iubit.
Lângă dulce vatr-a casei,
Sufletul ți-e odihnit.
Și în mijlocul iubirii,
Inima ți-o oțelești,
Te cunoști mai bine-acolo,
Orice greu îl biruiești.
O, ce bine-i împreună
Cu cei pe care-i iubești!
Biruința-i anevoie,
Dar tu te-ai deprins să lupți;
Chiar când șovăie iubirea,
Nu gândi ca să renunți.
Te deprinzi cu cu-ngăduința,
Te deprinzi să lupți mereu.
Inima-ți întinerește,
De iubești pe Dumnezeu.
Binefăcătoare-i clipa
Când te afli printr-ai tăi!
Neîncetata voioșie
Ce-o dă pacea lui Isus,
Vreau să fie-atotstăpână,
În căminul meu de-acum.
Te iubesc, o, vatră scumpă,
Lângă tine tot aș sta,
Așteptând dorita clipă
Când în cer te vei muta,
Ca iubirea-n Domnul nostru,
Să nu aibă un sfârșit.
Home