Te rog, ia-mi, Doamne, amintirea
Te rog, ia-mi, Doamne, amintirea
Te rog, ia-mi, Doamne, amintirea
Păcatelor cândva trăite,
C-aceasta-mi duce-nchipuirea
Și-o-neacă-n ape otrăvite.
Și-n fiecare clipă,
O, Isuse, spre Tine ia-mi
A inimii dorinți,
Să-ți fie-ntregi, cu dragoste supuse
Pe calea unei mari credinți!
Ia-mi din adânc pornirea care
De lumea asta prea mă leagă,
Să nu mai poată fi în stare
De lângă Tine să m-atragă.
Dorințele străine ia-le
Și-n locul lor dă-mi numai una;
Mai drag ca cerul voii Tale
Nimic să n-am pe totdeauna.
Ia-mi prietenii de-ndemnuri rele,
Pornirea spre ușurătate,
Și tot ce dă vieții mele
Îndemn străin de căi curate.
Home