Ca fulgerul pe nori, la noi coborî
Ca fulgerul pe nori, la noi coborî,
În zorii albei sărbători.
Așa ne-ai spus, iubit Isus,
Atunci când viața ți-ai adus,
Și fericiți, și-n pace-nvăluiți,
Și-n har mai întăriți,
Noi Te-așteptăm smeriți;
Ni-e inima de dor:
Învăpăiat cuptor.
O, vin’, strigăm stăruitor,
Dorit Mântuitor!
Ca nesecat alin, cobori Tu lin
În sufletul zdrobit de chin,
Și-l liniștești și-l întărești,
Și-adâncă pace-I dăruiești.
ÎI dai avânt, privind al Tău Cuvânt,
Ca să nu cadă-nfrânt,
Pe drumul vieții sfânt.
Ci, mai înflăcărat,
În har înveșmântat,
Prin traiul lui tot mai curat,
Să fii Tu înălțat!
Ca seara peste văi, Tu la ai Tăi
Cobori pe-nmiresmate căi.
Și tot ce-ai spus, când Tu Te-ai dus
Ne dai mai mult și mai presus,
Pe-aripi de zori, mai sus,
mai sus de nori.
Pe lângă mii de sori,
Noi trecem călători.
Și-acolo-n țara Ta,
osana-ți vom cânta,
Și-n veci vom binecuvânta,
Isus, iubirea Ta!
Home