Atât iubit-a Dumnezeu
Atât iubit-a Dumnezeu
De mult această lume,
Că dete chiar pe Fiul Său!
ce jertfă fără nume!
îl văd Calvarul greu urcând,
Sub grea povară sângerând,
Tăcut și blând ca Mielul!
Ocări, batjocuri, răni și spini
Și cuie-n palme, oh, cât chin
Purtat-a Mielușelul!
Privind la cruce gânditor
Îmi înțeleg păcatul,
Al morții ghimpe-ngrozitor
Și-a lui răsplată: iadul!
Cum ai primit în locul meu
Să fii străpuns, să suferi greu,
Să porți a mea osândă!
O, da-nțeleg al meu păcat
Ce suferință Te-a costat,
Pe Tine, fire blândă.
Isuse, vreau așa cum vrei,
Să-ndur pentru dreptate,
A lumii și-a fiilor ei,
Batjocuri, răutate.
Precum, apoi, și Tu-ai murit,
Și eu, la timpul cuvenit,
Să mor vreau pentru Tine;
Și mort să fiu pentru-orice rău,
Viu numai pentru Dumnezeu
Și numai pentru bine.
Isuse, Mielușel jertfit,
Iubirea Ta-i sublimă!
Prin cruce ai îndeplinit
Lucrarea Ta deplină;
Prin cruce-al iadului gâtlej,
Și-al focului grozav vârtej,
E-nchis pentru vecie;
Tu poartă de-aur ne-ai deschis
Spre gloriosul Paradis,
Spre-a Ta Împărăție!
Home