Nu ti-a fost prieten duhul lumii

Nu ți-a fost prieten duhul lumii,

Te-a amânat de azi pe mâini,

/: Și, după ani de înșelare,

Nimic nu țe-a lăsat în mâini. :/

Nu ți-a fost nici copilăria

Prieten credincios, curând

/: S-a dus senină către alții,

Și gol te-a părăsit, plângând. :/

Nu ți-a fost prieten de credință

Nici tinerețea cât ai vrut,

/: Nici sănătatea, nici norocul,

Un singur Prieten ai avut. :/

Dar pe Acela Unul singur

L-ai prețuit cel mai puțin,

/: L-ai ascultat cel mai din urmă

Și L-ai privit cel mai străin. :/

Și, totuși, încă El așteaptă

Ca-n sfintele-ți păreri de rău

/: Să prețuiești a Lui iubire

Cât mai așteaptă-n pragul tău. :/

Deschide-I singurului Prieten,

Plângându-ți vina ta cu-amar,

/: Căci, dacă și El se va duce,

Poți plânge-n veci, va fi-n zadar! :/

Home