Ca un far pe malul mării

Ca un far pe malul mării

Mi-ai trimis lumina Ta,

În furtuna disperării,

Când fui gat-a mă îneca.

Doamne, fă ca să străbată

Din Golgota peste mări,

Raza dragostei, ce-arată

Portul veșnicei scăpări.

Marea e cu stânci dosite

Ce sunt greu de ocolit;

Și-s atâtea căi greșite,

Că-i ușor de rătăcit.

Sunt atâți ce-n întuneric

Drumul drept nu-l mai găsesc;

Fă-mă, Doamne, un far puternic

Pentru toți ce-i întâlnesc!

Dacă luntrea lor spre Tine

Nu pot totuși a-ndrepta,

Fă-mă să le strig mai bine

Să-ți dea cârma-n mâna Ta!

Home