Când furtuna vâjâie naprasnica
Când furtuna vâjâie năprasnică
Când furtuna vâjâie năprasnică
Și-al tău cer albastru ți l-a-ntunecat,
În loc să-ți pleci capul tău îndurerat,
Gândește-te cât bine
Domnul ți-a făcut!
Te gândește: Ce mult bine El
ți-a făcut într-una pân’ acum!
Pune-L înaintea ta atunci
Și vedea-vei cât de mare este El!
Când pe calea plină de alunecuș,
Tu te clatini sub povara grea,
La cea mâna tu să te gândești,
Ce de-atâtea ori te-a binecuvântat!
Când pe drumul tău
pe-acest pământ tu pierzi
O comoară scumpă și iubită mult,
La cereasca moștenire să gândești,
Ce te-așteaptă sus, în slavă, la Isus!
Binecuvântează dar neîncetat
Pe-acest Tată care-n fiecare zi
Varsă peste tine bogăția Lui,
Bogăția dragostei Lui de nespus!
Home