Întregul soare joacă-n stropi de rouă
Întregul soare joacă-n stropi de rouă,
Și tu în inimi poți să locuiești.
E o minune ce e veșnic nouă
Mărirea Ta ce știi s-o mărginești.
Mi-e gata inima să-ți cânte ție,
Al lumilor Poet slăvit;
Poemul Tău este-a lor armonie,
Și-n slava lor ești oglindit.
Pe cer ai scris cu slove arzătoare
Mărirea Ta ascunsă-n nesfârșit.
Deși nu pier, sunt totuși trecătoare,
Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit.
Fulgerător lumina se abate
Din cer în cer, găsindu-și calea sa,
Dar planul vecilor de-a drept străbate
Un Duh mânat de însăși voia Ta.
Se mișcă tot cum nu se poate spune;
Uimit ascult și cu nesaț privesc;
Dar lângă Tine îmi găsesc o lume
Ce-mi satisface noul simț ceresc.
Atâtea legi, nespus de felurite,
Urzesc mereu veșminte de-ntâmplări,
Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite,
Și doar pe noi cu veșnice schimbări.
Te-ai îmbrăcat în omenească fire
Și-ai ispășit călcările de legi,
M-a biruit, Isuse-a Ta iubire,
Acuma poți cu orice să mă legi.
În veacurile cele viitoare,
Când tot ce-i rău pe veci va fi apus,
În jurul Tău, nemărginite Soare,
Vom fi atrași din ce în ce mai sus.
Legat-am inima de așa iubire,
În fața Ta mă simt prea mic.
Dar pot să-ți cânt dumnezeiasca-ți fire
Căci tu ești totul, eu nimic
Home