Ce-i viața ta
Ce-i viața ta? E o peniță
Cu care scrii mereu pe-un drum,
Și-apoi la ultima portiță,
Când vrei să-l ștergi ca pe-o tăbliță,
Nu se mai șterge nicidecum.
Nu se mai șterge nicidecum
Și-apoi la ultima portiță,
Când vrei să-l ștergi ca pe-o tăbliță,
Nu se mai șterge nicidecum.
Și vorbe-n vânt și fapte rele
Rămân pe veci ca-ntr-un album,
Păzit e scrisul tău de stele,
De-ai pune mări întregi să-l spele,
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum.
Păzit e scrisul tău de stele,
De-ai pune mări întregi să-l spele,
Nu se mai șterge nicidecum.
Să nu te minți că-n veșnicie
Trecutul se preface-n scrum,
Căci Dumnezeu stă mărturie,
Că-n fața Lui tot ce se scrie
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum.
Căci Dumnezeu stă mărturie,
Că-n fața Lui tot ce se scrie,
Nu se mai șterge nicidecum.
În ceasul greu de judecată
Îți vei citi întregul drum;
Vei izbucni în plâns deodată,
Dar nici o slovă-nlăcrimată
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum.
Vei izbucni în plâns deodată,
Dar nici o slovă-nlăcrimată,
Nu se mai șterge nicidecum.
Nu poate șterge decât sânge,
Dar sânge sfânt și nu oricum.
Ce înger trupul și-l va frânge?
Și-astfel, ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum.
Ce înger trupul și-l va frânge?
Și-astfel, ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai șterge nicidecum.
Hai, adu-ți vina ta și greșul,
Isus îți șterge-al vieții drum
Cum trece pe nisip vârtejul.
Dar, dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum.
Cum trece pe nisip vârtejul,
Dar, dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai șterge nicidecum.
Isus pe lemn răbdă arșița,
Isus e prețul tău acum,
Te face alb ca lămâița,
Și tot ce-a scris pe drum penița,
Nu se mai șterge nicidecum,
Nu se mai șterge nicidecum.
Te face alb ca lămâița,
Și tot ce-a scris pe drum penița
Nu se mai vede nicidecum.
Home