Totdeauna, pe-a Domnului cale

Totdeauna, pe-a Domnului cale,

Au fost lupte și-au fost spini destui,

Căci acei ce-au urmat voii Sale

Trebuit-au să-I semene Lui.

N-a iubit lumea, nu, niciodată,

Pe-acei câți I-au urmat Lui cu zel,

Ci, cu-o ură mereu ne-mpăcată,

I-a primit pe pământ ca pe El.

Dar cu ochii-ațintiți la răsplată,

Răbdarea Golgotei privind,

N-au cârtit cei aleși niciodată,

Ci-au trăit și-au murit biruind.

Nu-i la fel pentru toți încercarea,

Nici nu-i vremea la toți într-un fel,

Însă toți în vreun fel au chemarea

La un preț de dureri pentru El.

Cei ce fug stau fricoși la-ncercare,

L-au lăsat sau vândut pe Isus,

Rușinați se vor pierde-n uitare,

Alungați de blestemul cel de sus.

Tu, fii tare, că-n ziua-ncercării

E alegerea ta pentru har;

Strălucit ești în haina ocării,

Când te urci răbdător pe Calvar.

Tu cătușele-atunci le sărută

Rugător pentru cei ce le-au pus,

Că-n cereasca răbdare tăcută

Semăna-vei atunci cu Isus.

Iar prin moarte-nmiit vei culege

Răsplătirea cerescului zel,

Căci mereu astfel Domnul Și-alege

Pe acei ce-mpărăți-vor cu El!

Home