O, de-aş avea eu limbi o mie
O, de-aș avea eu limbi o mie
Și mii de buze să cuvânt
Pe tonuri mii o armonie
Spre slava Celui pururi sfânt,
I-aș mulțumi de cea făcut
Cu mine, fiul cel pierdut.
O, de-ar suna al meu glas tare,
Să se audă pân’ la cer,
Căci sângele-mi ca-ntro vâltoare
Se zbate, Doamne, când Te cer.
De-ar fi întreagă viața mea
Un imn spre închinarea Ta!
De ce tăceți, cântări de slavă?
Mai sus, mai sus, zburați mai sus!
Aduceți veșnică cinstire
Și mulțumire lui Isus.
Și sufletul, și trupul meu
Servească-n veci pe Dumnezeu.
Cânta-voi imnuri Ție, Doamne,
Cât voi putea rosti cuvânt;
Și jertfa bucuriei mele
Ți-aduc cât voi fi pe pământ.
Când buzele-mi n-or mai putea,
Suspinul meu Te-a lăuda!
Home