Întregul soare joacă-n stropi de rouă

Întregul soare joacă-n Stropi de rouă

Și Tu în inimi poți să locuiești

E o minune ce e veșnic nouă

Mărimea Ta ce știi s-o mărginești.

Mi-e gata inima să cânte Ție,

Al lumilor Poet slăvit!

Poema Ta este o armonie

Și-n slava lor ești oglindit.

Pe cer ai scris cu slove arzătoare

Mărirea Ta ascunsă-n nesfârșit

Deși nu pier, sunt totuși trecătoare,

Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit.

Fulgerător, lumina se abate

Din cer în cer, găsindu-și calea sa

Dar planul vecilor de-a-drept străbate

Un duh mânat de însăși Raza Ta.

Se mișcă tot cum nu se poate spune

Uimit ascult și cu nesaț privesc;

Dar lângă Tine îmi găsesc o lume

Ce-mi satisface noul simț ceresc.

Atâtea legi, nespus de felurite,

Urzesc mereu veșminte de-ntâmplări;

Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite

Și doar pe noi cu veșnice schimbări.

Te-ai îmbrăcat în omeneasca fire

Și-ai ispășit călcările de legi

M-a biruit Isuse-a Ta iubire!

Acuma poți cu orice să mă legi.

Legată inima de-așa iubire,

În fața Ta mă simt prea mic,

Dar pot să cânt dumnezeiasca-Ți Fire;

Că Tu ești totul, eu nimic.

În veacurile cele viitoare

Când tot ce-i rău pe veci va fi apus,

În jurul Tău, nemărginite Soare,

Vom fi atrași din ce în ce mai sus.

Home