Se duce viața ca un vis
Pe marele-i necunoscut
Pe-oceanul veșniciilor
Atâția au trecut
Și tu vei trece, nu uita
Depinde cum te-ai pregătit
Spre veșnicie vei zbura, spre infinit.
Se duce viața ca un nor
Și umbrele se duc și vin,
Iar noi zburăm spre viitor,
Spre viață sau spre chin.
Spre slava cerului senin
Sau spre adâncu-ntunecos.
Spre veșnicie sus, sau jos, spre infinit.
Și, iată, Domnul va veni
cu slavă veșnică pe nori
Înconjurat cu zeci de mii,
cu îngerii în cor.
Ca fulgerul la răsărit
și orice ochi îl va vedea
Și-aceia ce l-au răstignit Îl vor vedea.