Ai auzit vreodată

1. Ai auzit vreodată, prietene de Mine?
Pe când în largul lumii cutreierai semeț
Pe când cu lănci și scuturi, cohortele străine
Te căutau să-ți ceară-al vieții tale preț.

Ai auzit vreodată, prietene de Mine
Când floarea tinereții își scutura podoaba
Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba.

2. Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna
Tâlharii cei cu vază cerură pe-un tâlhar.

Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie
Și-atunci mulțimea oarbă te-ar fi cerut degeaba
Dar m-am gândit la tine, privind spre veșnicie
Și am murit pe cruce, în locul tău Baraba.

3. Te chem și astăzi, vino și vom străbate norii
Te-am căutat cu lacrimi prin spini și bolovani
Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii
Și ceru-ntreg te-așteaptă de două mii de ani.

De-ai ști ce neagră noapte și ce adânc fierbinte
Va fi când suferința nu va cunoaște graba
Vei plânge-ntotdeauna și-ți vei aduce-aminte
Că am murit pe cruce, în locul tău, Baraba.

Home