E o stăncâ ce de veacuri

E o stâncă ce de veacuri

Stă în valuri ca un far,

Adăpost oricărui suflet

Care-i dus de-al vieții val.

Stânca mea, a mea cetate,

Locul meu de adăpost,

Al meu sprijin în necazuri:

E Isus, Isus Christos.

Urlă marea-nfuriată,

Vântul șuieră-mprejur,

Însă eu stau fără teamă,

Pe-a mea stâncă veșnică.

În zadar furtuna bate,

‘Geaba-i noapte-n jurul meu:

Liniștit eu stau pe Stâncă,

Zorii zilei așteptând.

Spune-mi suflet dus de valuri,

E Isus și stânca ta?

Dacă nu e, vin` degrabă

Și ia-L ca Mântuitor.

Home