Pe crucea din dealul iubirii
Pe crucea din dealul iubirii,
Pe culmea lipsită de flori,
Se stinge făclia iubirii
Privind spre albastrele zări.
Te plânge izvorul din vale
Și raze de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale,
Iar stelele-n nori se ascund.
Ce mulți au aflat în iubire
Izvorul de dulci mângâieri.
Dar astăzi privind de pe cruce
Îi caută, și nu-s nicăieri.
Dar mama aleargă la cruce,
Privește spre cer suspinând…
În locu-I să rabde s-ar duce,
Pe lemnul de groază murind.
Iar ochii ce-au plâns în grădină
Se-ndreaptă spre cer rugători;
Spre Cel ce durerile-alină
Se roagă al meu Salvator.
Părinte-al iubirii sublime,
Tu iartă cumplitul păcat!
Al meu duh se-dreaptă spre Tine,
O, iartă-i că nu știu ce fac!
Home