Domnul este adăpost
Domnul este adăpostul sufletului meu,
sufletului meu, sufletului meu.
El mă duce la izvoare, e păstorul meu,
e păstorul meu, e păstorul meu.
Chiar dacă ar fi să umblu prin malea unde-i morții e,
Nu mă tem de nici un rău, nu mă tem de nici un rău.
Toiagul și nuiaua sa mă mângâie mereu.
Nu mă tem de nici un rău, nu mă tem de nici un rău.
Când înviorează duhul e păstorul meu,
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu.
Pe cărări drepte conduce zilnic pasul meu.
Din pricina numelui său, din pricina numelui său.
Unde lemnuri scumpe îmi unge zilnic darul meu,
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu.
Fericit voi locui mereu în cortul său,
Pe veci cu domnul meu, mereu în cortul său.
Home