Să răstignești urechea mea
Să răstignești urechea mea
Pe lemnul ușii Tale.
Pecetea Ta s-o port așa
Pe trupul meu și-n carnea mea,
Întreaga vieții cale
Aleg de-acum robia Ta
Cu frângerea de sine.
Și să rămân așa aș vrea
Nevrednic rob în casa Ta
Să nu ies de la Tine.
Să fiu cu umerii în jug
Sub sarcina Ta bună.
Să strâng cu mâinile de plug
S-ascult la glasul Tău din rug,
Cu dorul la cununa.
Prin arșița și ploi arând.
În țarina Ta sfântă.
Cu Harul ne-nțeles în gând
Să pun sămânța Ta plângând
Când inima mea cântă!
Și-apoi când seara pe colini,
E ziua la sfârșit ajunsă.
De am să vin cu snopi puțini,
Să vadă ochii Tăi divini,
Urechea mea străpunsă.
Home