A Ta chemare

A Ta chemare, glas de aripă,

Din templul Tău se aude șoptind.

Trestia-i frântă, dar se ridică.

Din somnul greu, Duhul Tău ne-a trezit.

Câtă splendoare se-arată tainic

Inimii noastre desprinse din lut.

Mare ești, Doamne, cât ești de mare,

Iubire mare ca a Ta n-am cunoscut!

Mare Îți este a Ta lucrare,

Sfârșește dar, rogu-Te, ce-ai început!

Golgota-i tristă și Ghețimani,

În care lacrimi de sânge Ți-au curs.

Piară minciuna, piară și banii

Din care Iuda osândă și-a strâns.

Crucea-i de jale și suferință,

Cuie-n picioare și-n mâini Ți-au străpuns.

Și-n loc de apă, oțet și fiere,

Și-o suliță ce trupul Ți l-a străpuns.

Acesta-i jertfa de biruință

Prin care sângele pe cruce Ți-a curs.

Spini în coroană, batjocuri multe,

Biciul cu plumb și nuiele-au lovit

Peste a Ta carne, peste a Ta rană,

Blestemul greu de păcat l-ai primit.

Ce întuneric și ce durere,

De Tatăl bun să Te știi părăsit!

Deschis-ai Calea cu a Ta putere

Și, pentru noi, în cerul Sfânt ai mijlocit.

Cu sânge-i scrisă a Ta-nviere,

Cu atâta iubire sfântă ne-ai mântuit!

Home