Adeseori cararea mea
Adeseori cărarea mea
E-o cale de durere;
/: E-o cale de-ncercare grea,
Dar am și mângâieri pe ea,
Căci Domnu-mi dă putere. :/
Căci orișicât de trist aș fi,
Eu simt a Lui putere;
/: Eu nu mă tem de nici un rău,
Căci știu că Dumnezeul meu
Mi-alin-a mea durere… :/
Când gânduri negre mă răpun,
Și nu simt mângâiere,
/: Necazul oare cui să-i spun?
Căci nu găsesc pe nimeni bun
S-aline-a mea durere… :/
Atuncea când m-au părăsit
Chiar prietenii pe cale,
/: Eu m-am rugat lui Dumnezeu
Să imi ajute tot mereu
Și să imi dea răbdare. :/
Să pot să iert și să iubesc
Vrajmașii-ntotdeauna,
/: Căci doar așa voi birui,
Și pentru tot ce-oi suferi
Eu voi primi cununa. :/
Un singur prieten mi-a rămas,
Chiar la necazuri, frate;
/: La El, mă duc cu-amarul meu,
Căci El e Fiu de Dumnezeu;
El m-a salvat de moarte! :/
Home