Ai milă, ai Tu milă!
Chiar dacă noaptea se destramă și dimineața vine iar;
Măcar în ziua ce mi-o dărui, nimic să nu fac în zadar.
Sfințește-mi buzele cu slove ca să-Ți aduc doar laude,
Deschide-mi ochii prin credință, să Te privesc în glorie.
Ai milă, ai Tu milă! Ai Tu milă, nu pleca, rămâi!
Ai milă, ai Tu milă! Numai Tu știi să mă mângâi.
Numai Tu știi să-mi stâmperi setea din focul ce mă cuprinde,
De focul încercării Tale, Te laud că-mi dai dragoste.
Și chiar dacă furtuni o mie și valuri groaznice-ar veni,
Când ochii mi-i ridic spre Tine, simt că nimic nu m-atinge.
Numai Tu știi când eu sunt trist și pace-n casa mea nu am.
Cu cât de Tin' vreau să m-apropii, cu atat mai mult cad inspre iad.
Dar mâna Ta iar mă cuprinde și mă tridică să nu cad.
Ajuta-mă, Isuse Doamne, ca să nu mă rog în zadar.
Când Tu vorbești Stăpânul vieții, învață-mă să tac să ascult.
Cum să vorbesc și cum să-ți dărui din toată dragostea mai mult;
Și chiar din timpul meu Isuse, eu jumătate să-Ți ofer;
Și atunci când încercarea vine, să nu mai plâng, să nu disper.
Home