Ale florilor strune

Ale florilor strune, e o minune…

Ce cântă într-una, în zori de zi,

Și fără cuvinte și totuși se simte,

Ale lor parfumuri, parfumuri de nard.

O harfă de aur în sunete sfinte

Din strunele ei cădeau stropii de har

Iubirea ale ei dulci cuvinte ce parcă în suflet mă ard.

Ea cântă în inima mea, ea cântă și-n inima ta,

Pe undele Duhului Sfânt, pătrunde în sufet și-n gând…

Pe strunele ei de argint, un murmur se tot legăna,

Un cântec atâta de sfânt, natura întreagă-i cânta.

Și soare, și lună, și nori, și furtună,

Și tunet, și trăsnet, și ploaie, și vânt,

În sunet gigantic cântă o natură,

E harfa ce cântă măririle Lui.

Și pești, și balauri, și fiarele toate,

Și mari dobitoace, și păsări în zbor,

Și inimile noastre,

și-ale vântului șoapte,

Îl laudă-ntr-una pe-al nost’ Ziditor.

E Harfa de Aur, măreață zidire,

Ce cântă într-una fără de sfârșit

Al cărei răsunet, străbate în fire,

Iubirea cerească a Domnului meu.

Home