Am fost și eu odată orb
Am fost și eu odată orb și nu știam cui să mă rog,
Pe Dumnezeu nu Îl știam și nu vedeam unde mergeam.
/: Mi-ai dat lumina, să fiu viu, unde să ajung Mi-ai dat să știu,
Pe orbii ce îi întâlnesc, de Dumnezeu eu le vorbesc. :/
Am fost și eu odată surd, când nu auzeam Cuvântul sfânt,
Și pentru că n-am înțeles, mulți ani în rătăcire am mers.
/: Ce milă-avuta al meu Stăpân, mă simt dator și eu să-I spun,
Pe cei pierduți, când întâlnesc, de Dumnezeu să le vorbesc. :/
Din valul lumii păcătos, de-acolo Dumnezeu ne-a scos,
Și cei ce au rămas plângând și ei tot frații noștri sunt.
Părinte bun, ascultă-ne, cum să-i salvăm învață-ne,
De focul care va veni, cum să-i salvăm numai Tu știi.
Sunt frații noștri și copii.
Azi mulți în lume bâjbâiesc și Calea dreaptă n-o găsesc,
Atâți pierduți cât noi am fost, ei nu cunosc al vieții rost.
De câte ori i-am întâlnit, de mântuire le-am vorbit,
De nu vom spune tuturor, răspunde-vom de viața lor.
La mântuire vor veni și o mărturie le vom fi.
Creați am fost, și tu, și eu, pentru slujba lui Dumnezeu,
Și-un legământ ai cu Isus, ca să-L slujești unde te-a pus.
/: Să Îl iubești cu-adevărat și să lucrezi cu al tău talant,
Lucrează-n binele oricui și să vestești lumina Lui :/
Home