Am văzut adâncul mării
Am văzut adâncul mării și atunci m-am îngrozit
Și-am crezut că-s dat uitării și Domnul m-a părăsit.
/: Dar am zis în disperare:
„Isuse, nu mă lăsa!
Doamne-n mila Ta cea mare,
Eu Te rog, nu mă uita!…" :/
M-au lovit, fără de milă valurile înspre mal
Și-am crezut că îmi sfărâmă barca, un puternic val.
/: Am strigat și eu ca Iona,
Din fundul adâncului:
„Doamne, Doamne-ntinde-Ți mâna
Împotriva valului!…" :/
Când ziceam că-i sfărâmată barca, iar eu sunt pierdut,
Văd o mână că-i întinsă: al credinței veșnic scut!
/: S-a întunecat și cerul
Și văzduhul plin de nori
Peste mine-a trecut valul
Cu ai morții reci fiori… :/
Cel ce-a potolit furtuna-e Domnul Isus, Cel Iubit;
Înspre mine Și-a-ntins mâna și de val, m-a izbăvit…
/: De-aș putea să scot din pieptu-mi
Inima-n versuri s-o pun,
Ca s-arăt la fiecare
Cât a fost Domnul de bun! :/
Home