Când știu că toate aici

Când știu că toate aici sunt trecătoare

Și multe căi spre moarte doar conduc,

Când văd a timpului înfășurare

Și drumuri care nicăieri nu duc,

Mă-nalț în duh spre a speranței rază,

Spre Cel ce doar o cale a trasat,

Spre Cel ce ne-ncetat de sus veghează,

Spre Dumnezeu ce ne-a răscumpărat.

Căci n-am pe nimenea aici sub soare

Mai mare, mai frumos, mai bun, mai sfânt,

Doar Domnul meu ce n-are asemănare,

Cu El mă laud mereu pe acest pământ.

Când mulți apucă căi întunecate,

Învinși de amăgiri și înșelați,

Scăldându-se în marea de păcate,

De pofte-nlănțuiți și greu legați,

Eu merg pe-același drum din tinerețe

Și nu uit binele ce mi-a făcut,

Chiar de mai sunt și lacrimi și tristețe,

Doar Domnu-mi este singurul avut.

Trecut-au ani și vremuri zbuciumate

Și multe promisiuni s-au împlinit,

Curând, curând, sau poate chiar la noapte

O voce va vesti că s-a sfârșit.

Eu stau și aștept cu cei ce încă așteaptă

Pe Mirele ce a spus că va veni,

Și vreau să fiu fecioară înțeleaptă

Pe care sus la cer o va răpi.

Home