Cândva, sus pe Tabor a strălucit un nor
Și chipul Domnului s-a preschimbat
În alb strălucitor, ce nici un-nălbitor
Nu l-ar putea reda așa curat.
O, frate, nu ți-e dor de-acel sublim fior
Ce-a fost odată acolo pe Tabor,
Ca cei trei ucenici, n-ai vrea și tu să zici
Ce bine-i, Doamne, cu Tine aici!
Altar lângă altar,
Și-n Duhul Sfânt un liber zbor,
Cât încă mai e har,
Vrem, Doamne, aici un sfânt Tabor.
Noi nu vrem trei colibi,
Nici fața să-Ți mai schimbi,
Căci dintre oameni ești Cel mai frumos,
Te vrem așa cum ești, la noi să locuiești
Ca Rege și-Împărat, Isus Hristos.
Rămâi de-a pururea,
Așa precum demult ai spus
Că nu ne vei lăsa,
Rămâi cu noi, rămâi, Isus.