De-ai auzit cuvantul
De-ai auzit cuvântul ce te-a chemat la Mine,
Tu ai chemare sfântă să te intorici acas’.
Degrabă părăsește cărările străine
Și fiul Meu, te-ntoarce la un etern popas.
Ți-ajunge depărtarea, averea risipită,
Ți-ajunge viată tristă, cu foame și nevoi.
Să-ți vii de azi în fire, din starea-ți chinuită
Căci Te aștept întruna, să te întorci acas’.
De vei veni la Mine, pătruns de grea căință,
O, fiul Meu, voi șterge trecutu-ți de venin.
Îți dau o haină nouă, iertare prin credință,
Inel și-ncaltaminte, unire, zel divin.
Cutreiera-vom cerul, vei bea din apa vie,
La masa Mea bogată, vom sta la nesfârșit.
Ești mort, dar prin credință, ești viu pentru vecie
Tu ești pierdut prin patimi, dar iar vei fi găsit.
Acolo nu-s necazuri, nici plâns pe totdauna
În Paradisul Vieții, Edenul minunat.
Dar vino chiar acuma, ca să primești cununa,
Că altfel vei rămâne afară neiertat.
Home