Din adâncul iernii grele primăvara o aud,
Deși timpul pare-atât de lung…
Știu că soarele lucește, deși nu văd decât nori,
Dar mă-ntreb, oare cât va mai fi?
Oceanul oglindește licărirea zorilor
Și eu văd că ziua va veni,
Simt cum soarele-ncălzește în pofida vremilor,
Clipa-aceea când va veni?
Ochii îmi ridic și mă uit către cer,
El va veni, Isus, Salvatorul!
Nu mai este mult căci semnele sunt tot mai clare,
El va veni!
Când privesc întreg pământul, pot să spun nu mai e mult,
Fiindcă timpul s-a apropiat;
Peste tot în jur e foame, auzi doar despre război
Și spui: „Doamne, oare când vi la noi? ”