Frământat de păcat pământul, ne oprește jos privirea,
Nu mai știm s-ascultăm vântul, să privim în ochi Iubirea.
Ne mulțumim cu deșertăciunea unei vieți fără de rost
Și-alergăm în felul lumii, depărtați tot mai mult de Hristos…
R: Trăiești în lumină, te lupți să fii mai sfânt?
Sau calci legământul prin fapte și cuvânt?
Trăiești pentru alții, iubind ca Hristos?
O viață-n biruință, trăiești tu cu folos?
Nimic nu e nou sub soare, tot ce-a fost iarăși va fi,
Cu deșertăciuni amare viața nu-ți vei mulțumi.
Sufletul tău e valoarea ce-ai primit-o aici jos,
Și prin el tu vei decide, vei trăi-n veșnicii cu Hristos?
Tot ce-ai trăit, cum ai umblat, cum ai gândit și ai îndrumat,
Sunt fapte în lumină?
Spune-i azi Lui trecutul tău, El îl va șterge de tot ce-i rău
Și destinația ta va fi cea bună!