Luceafăr vesnic
Vino, porumbițo, haidem să ieșim;
Iar e primăvară, cerul e senin.
/: Cântă turturica-n crânguri și în vii,
Printre flori se joacă, fluturași zglobii. :/
Vom pluti spre soare-n zori trandafirii,
În ritmuri de harfe cu imne azurii.
/: Ne-om scălda în raze cu-adieri de vânt,
Printre zări albastre cu zenit de cânt. :/
Și-a venit și ziua când ne-am întâlnit
În văzduhul candid, fața i-am privit.
/: Câtă fericire când se ridica
Către nori, în stoluri, porumbița mea. :/
Dintre crini și raze, boabele de-azur
Ne-au urat iubire, gândul cel mai bun.
/: Ne-am luat lin zborul spre văzduhul cald,
Încântați de-oștirea îmbrăcată-n alb. :/
Pletele jucau lin răsfirate-n zbor.
Ne sorbeam privirea plină de amor
/: Și-amuțeam de glasul dulce, minunat,
Ce-n iubirea sobră, cald ne-a inundat. :/
Ochii tăi, iubito, îs iazuri de cristal;
Oglindesc sublimul, spectre de opal.
/: Părul tău e-o turmă pe coame de munți,
Dinții-ți sunt oi albe ce trec peste punți. :/
Obrăjorii tăi sunt două jumătăți
De fruct rumenit, îmbujorat în părți.
/: Câtă încântare buzele-ți ascund,
Câtă veșnicie vor șopti plăpând. :/
Dezlegând mistere tăinuite-n timp
Au ajuns în slavă prin sclipiri de nimb.
/: Ce minunăție, îngeri, stele, sori,
Și-a început deci nunta plină de splendori. :/
Tu, mireasă scumpă, ai trăit prin lunci,
Te-ai ascuns prin peșteri, printre văi.
/: Timp aici nu este, vei uita de-acum
De acele vremuri întunecate-n fum. :/
Mirele, nuntașii-i mângâia ușor
Frunți ce odinioară lăcrimau de dor.
/: Lacrima le șterse, nu mai au de plâns;
Au ajuns acasă, sunt în Paradis. :/
De jos, înspre stele mulți privesc în sus
Dar Luceafărul cel veșnic a apus.
/: Plâng și porumbița ce-a zburat spre cer,
Sunt regrete grele, lacrimi ce nu pier. :/
Home