Lumina sfânt-a candelei credinței s-o stingă azi
Lumina sfânt-a candelei credinței s-o stingă azi, mișeii s-au năpustit,
demonii de-ndoială-ai suferinței, ce-n suflet pe furiș s-au cuibărit!
Cu-a lor suflare plină de otravă, să-nghețe și să-ntunece ar vrea,
viața-mi crunt lovită și bolnavă, de-atât amar în suferința-mi grea!
Puternic a dezlănțuit furtuna, vrăjmașul împotriva mea acum,
mai furios, mai rău ca totdeauna, ar vrea să-ntunece-al credinței drum!
Dar, o, Isus, eu mă încred în Tine, chiar și atunci când nu mai văd nimic,
știu că de-a pururi Tu ești lângă mine, nu stingi fitilu-oricât ar fi de mic!
Adu seninul sfânt de sărbătoare, c-o clipă mai devreme-n noaptea grea,
mi-aprinde Tu și fă-mi mai arzătoare credința, o, Isus, credința mea!
Home