Mă întorc cu căință
Mă-ntorc cu căință, Părinte-al iubirii,
Să-Ți cer azi iertare pentru-al meu trecut.
Tu ți-ai dat viața ca preț al mântuirii
Când eu rătăceam ca și fiul pierdut.
/: Departe de casă în bezna pierzării,
În poftele rele adânc cufundat,
Setos de plăcere, eu am dat uitării
Palatul iubirii din care-am plecat. :/
Am ajuns în tină, călcat în picioare,
În țara robiei cumplit umilit.
N-am fost pentru nimeni, Isuse, valoare
Am fost pe vecie pierzării sortit.
/: Viața ce-n dar Tu, Isuse, mi-ai dat-o
Curată, sclipind ca un vas prețios,
Am zdrobit-o-n cioburi și-apoi fără milă
Eu am risipit-o-n praful de jos. :/
Dar Tu coborât-ai aici jos în tină,
În praful acela-n genunchi te-ai plecat
Și ciob lângă ciob cu iubire divină,
Ai pus laolaltă acel vas sfărmat.
/: De-aceea Isuse, viața-mi întreagă
În mâinile Tale deplin Ți-o predau
Și orice mi-ai cere, ajută-mi, o, Doamne
Cu inima largă să pot ca să-ți dau. :/
Home