Mi-e dor de glasul Tău
Ședeam pe malul mării liniștite
Și mă gândeam la vremea de demult,
Dar plâng și-acum când îmi aduc aminte
Cum îmi doream cu drag să te ascult.
Mi-e dor de glasul tău care-mi șoptea
Atâtea dulci cuvinte de iubire,
Mi-e dor de lacrima care-mi curgea
Când îmi vorbeai despre neprihănire.
Și soarele era înspre apus
Iar pescărușii zborul și-l luau,
Dar gândul meu se îndrepta spre acolo
La zilele care-mi mai rămâneau.
Home