Ne-am luat prin Soare crucea către cer
Ne-am luat prin Soare crucea către cer
Undeva în urmă, într-un loc noros,
Rămânea trecutul, îmi luam din el
Zborul, numai zborul, fără-ntors ’napoi.
Era primăvară și frumos era
Calea numai cântec, mersul numai zbor
Crucea numai raze, zarea scânteia
Soare, numai Soare, fără pic de nor.
Dar ce fără veste, vântul s-a stârnit
Când prea fără temeri și prea gol eram
Cândva la trezire ne-nălțam răniți
Trunchiuri, numai trunchiuri, fără pic de ram.
Ani mi-am ars prin Soare, m-am zbătut prin vânt
Și-nălțând prin lacrimi sinceri mulțumiri
Dragoste și jertfă, țel și legământ
Cruce, numai cântec fără trandafiri.
Primăvară dulce, drumu-i încă sloi
Zarea-i încă-n umbră, mersu-i tot suiș
Până unde-i oare încă pentru noi
Noapte, numai noapte, fără luminiș?
Vine, vine, vine ziua de apoi
Nuntă fără capăt, har făr’ asfințit
Crucea numai raze, zarea scâteia
Slavă, numai slavă, fără de sfârșit!
Home