Pe drumul scurt al vieții tale
Pe drumul scurt al vieții tale
Pe care-așa grăbit alergi,
N-ai vrea să-ți pui o întrebare
De unde vii și unde mergi?
Cunoști, tu, îndeajuns cărarea
Pe care-așa ușor pășești?
Ți-ai pus vreodată întrebarea
De mergi tu bine sau greșești?
N-ai vrea să meditezi o clipă
Asupra sufletului tău?
Să-ți vezi viața ta pătată,
Să te întorci la Dumnezeu?
Ți-e negru sufletul de patimi.
Ești obosit și întristat.
Iar ochii tăi sunt plini de lacrimi,
N-ai vrea să fii tu mângâiat?
Tu, cel ce cauti fericirea,
N-ai vrea să te-ntâlnești cu ea?
O, nu dorești, tu, mângâiere,
Și-o haină albă, ca de nea?
Zadarnic cauți mângâiere
În fapte rele și-n păcat.
Acestea-s doar o amăgire,
Iar tu rămâi tot înșelat!
Căci setea ce o porți în tine,
E setea sufletului tău.
Și-aceasta poate s-o aline
Doar Unul singur: Dumnezeu!
El e Acel ce te susține,
El e al tău Mântuitor,
El a lăsat și pentru tine
Să curgă-al vieții sfânt izvor!
El chiar acuma te primește.
Să vii smerit la crucea Lui!
Te spală și te curățește
Și-ți dă cununa harului!
Home