Plânge cu amar Petru
Plânge cu amar Petru în grădină,
Plânge și suspină, plânge ne-ncetat,
Îngenunchiat, plecat până-n țărână,
Căci de-al său Domn chiar el s-a lepădat.
M-am lepădat, m-am lepădat de Domnul,
Ce să mă fac, unde să m-ascund?
"M-am lepădat, m-am lepădat de Domnul,
Eu L-am trădat pe Mielul cel mai blând.
Cum aș putea să-L mai privesc în față
Când, ca un laș, atuncea L-am lăsat,
Privirea Lui și fața-ndurerată,
N-o voi uita, o Doamne, niciodat'.
Mă voi întoarce, mă voi umili
Și-L voi ruga să-mi ierte vina mea,
Știu că e bun și nu m-a izgoni,
Mă va primi și iar mă va ierta.
Deodată o mână și-o privire blândă
De la pământ cu drag l-a ridicat,
Domnul îl cheamă, dar ce să-I răspundă?
Hai vino, Petre, căci, Eu te-am iertat.
Haidem să mergem până-n Galileea
La frații noștrii care-au așteptat,
Să știe toți căci pentru vecie,
Voi fi cu voi, din morți am înviat.
Mergeți cu toții, spuneți la oricine,
Străbateți lumea și în lung și în lat,
Spuneți la oameni, la orice națiune,
Isus e viu, e viu cu-adevărat!
Home