Rostul încercării
Când suferi și plângi în grea încercare
Și simți că povara te-apasă cumplit,
Când ceru-i departe și norii sunt negri
Și-ți pare că Domnul te-a părăsit…
Să știi că și-atunci în ceruri veghează
Un Tată statornic în dragostea Sa,
Și nu va lăsa nicicând încercarea
Mai mare decât putea-vei răbda!
Te-ntrebi deseori: |”de ce-n astă lume
E-atâta durere și chin și oftat?
De ce tocmai tu să suferi atâta,
De ce lacrimi multe și răni de-ndurat? ”
Dar vine o vreme când orice-ntrebare
Răspuns va primi de la Tatăl slăvit!
Fii sigur că totul lucrează spre bine,
Te-ncrede în Domnul și stai liniștit!
Să crezi că Isus e-alături de tine
Și soare va fi pentru tine din nou!
El are putere s-oprească furtuna,
Deci luptă și fii al credinței erou!
Căci pentru-ai Săi fii niciodată durerea
Nu e-ngăduită spre a-i nimici,
Ci cade doar zgura și-n urmă rămâne
Doar aur curat strălucind pe vecii!
Home