Tu omule știi cine ești?
Tu omule știi cine ești,
De unde vii cum te numești,
Spre ce liman călătorești?
Oprește-te de vrei să-asculți
Povesrea ta și-a celor mulți,
Ea-ncepe-așa cu-atâta dor o nu uită.
Cerul făcut-a să picure norii de apă
Și din pământ să răsară iubirea curată
Tu ești răsadul o iarbă cu floare,
Așa te-a făcut cu privirea spre soare.
Spre soare, spre soare iată
E drumul ce duce spre nemurire și viață
Fă să răsune tu ai un tată
Spune-i că ești fiul celui din slavă.
Tu omule acuma ești din bulgarii cei pământești
Dar nu uită iubirea lui ploa să crești
Spre slavă lui el te-a dorit
S-o poți avea el s-a jerfit
O nu uită o nu uită cât te-a iubit.
De crezi că nu ești vrednic de Isus plânge;
Păcate de te apasă tu inima-ți frange
Și spunei Lui Isus El nu te respinge
Ci doar vedeavei iertarea cum curge.
Iar dacă vreodată străină vreo șoaptă vine,
Să spună că slavă din cer nu-i pentru Tine
Să știi El te-a chemat să alegem ne-a lăsat
O numai alege-L că nu-i fi înșelat.
De dragul tău ce ești pribeag
S-a coborât din cer pe prag,
Și bate-acum la ușa ta cu atât drag
Deschide-I inima arzând
Și cu sfială sau chiar plângând
Dacă-l primești vedea-vei ceru-ntreg serbând
Veniți voi astăzi veniți cu toții veniți
Ușa-i deschisă doar treceți de pragul porții
Să fii cu Isus e harul nespus,
Astăzi alege tu poartă de sus.
Raze destramă iubirea te cheamă vino,
Dulce-i chemarea precum alinarea de mama
De vrei că slovă să nu te respingă
Lasă mai bine iubirea-i te frângă.
Home