Văd, Doamne, chipul Tău Strălucitor
Văd, Doamne, chipul Tău Strălucitor
Și-n stele sus și-n soare și în nor,
Dar chipul Tău și omul l-a purtat
În vremea când era nevinovat,
Căci după chipul Tău Tu L-ai creat,
Să fie sfânt și fără de păcat.
/: Omule nu întâmplarea
Ți-a dat chipul minunat,
Dumnezeu, cu îndurarea,
El te-a binecuvântat! :/
Văd Doamne Mâna Ta de Creeator
Și-n văi adânci și-n vârful munților
În piatra care scapără scântei
Și în parfumul florilor de tei
În fagurul ce picură din roi
Căci le-ai creeat pe toate pentru noi.
Văd Doamne chipul Tău în adunări
Prin Duhul sfânt cu dar de vindecări
Tu locuești în cerul stălucit
Dar vii și lângă omul umilit
Ca să-l ridici din umilința lui
Și-n carul Mântuirii să îl sui.
Văd Mâna Ta în fiecare zi
Și-n răsărit, și-n marele apus;
În stropul cel de rouă cristalin,
Și-n norii care, plini de apă, vin
Să cadă peste lutul frământat,
Să crească rodul binecuvântat.
Home