Pentru ce olarul
A pornit la drum Olarul
Caci e vremea de lucrat
De găsit lutul cel tare
Lutul bun de prelucrat
L-a zărit în groapa mare
Și l-a scos și l-a urcat
L-a purtat pe brațu-i tare
În atelier El l-a băgat.
Pentru ce? întreabă lutul
Pentru ce mă prelucrezi?
Pentru ce mă-nvârți pe roată?
Pentru ce mă tot testezi?
Pentru ce? întreabă lutul
Tu nu vezi ca obosesc?
E-așa lungă așteptarea…
Cum o sa ma mai folosești?
Auzind se-opri Olarul
Și cuptorul l-a pornit
Vasul cel lucrat pe roată
E uscat e pregătit
Și cu-aceleași mâini ce-odată
L-au mângâiat, l-au netezit;
L-au urcat și în cuptorul
Numai bun de mistuit…
Pentru ce? întreabă lutul
Pentru ce ma treci prin foc?
După atâta prelucrare,
De ce mă mistuești de tot?
De ce-aștepți atâta vreme?
Cum de nu ma folosești?
Acum văd ca ești Olarul,
Dar chiar vrei sa ma topești?
Ascultând se-opri Olarul
Tainic loc i-a arătat
L-a purtat din nou pe brațe
Lustru' nou apoi i-a dat
Răspunzând cu zâmbet tainic
Procesul este terminat!
Acum ești gata pentru lucru!
Bun de pus, bun de purtat!
Pentru ce? Răspunse Olarul
Pentru ce nu vezi deloc?
Te-am creat pentru a-mi ține,
Undelemnul prețios.
Și dacă ți-am făcut o gură,
Nu e ca să tot cârtești!
Ci prin ea să torni balsamul,
Cu ce te umplu să-mpărțești!
Și dacă ai trecut prin arderi,
Prin acest complex proces,
Este ca să fi mai trainic,
Când ciocnești, să nu pocnești!
Să fiu sigur că în tine, tot ce pun nu risipesc!
Fără murmur și cârtire!
Eu aleg! Eu folosesc!
Home