Nu pot uita vreodată
Nu pot uita vreodată
Iubirea arătată de Isus;
M-a-mbrăcat în haine albe
A pus pe mine podoabele din cer!
El mi-a dat haină de nuntă
Ce privirea o încântă orișicui
Și în mine, a pus o taină:
E iubirea arătată omului!
Trăiască Domnul,
El este Stânca mea
În care mă încred!
Trăiască Domnul,
El este Stânca mea și Cetățuia mea!
Și timpul când va trece,
Nu vreau să-mi fie rece inima,
Eu vreau să-I simt iubirea
La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat!
Dumnezeu îmi dă tărie
Să Îi cânt cu bucurie numai Lui,
În necaz și-n clipe grele,
Îmi trimite mângâiere, Harul Lui!
Iar când cei răi, pe urme,
Doreau să-mi ia viața, am zărit
O cetate de scăpare,
Ajutor și alinare, la necaz.
Din groapa cea adâncă
M-a pus să stau pe stâncă mâna Lui
Și în turnul de scăpare
Fericit, cânt o cântare Domnului!
Home