Miros de cer sa răspândesc

O voce mi-a vorbit cândva în noapte,

Un glas ceresc venind din necuprins,

Ca al izvoarelor suave șoapte,

Și-un dor nespus în suflet mi-a aprins,

Am înțeles atuncea cine este

Și-nfiorat și temător am spus,

Eu Te ascult supus, iar Tu vorbește,

Și-n slujba Ta trimite-mă Isus.

Miros de cer să răspândesc,

Parfum de pace și iubire,

Să dreg spărturi și să zidesc,

S-aduc pe mulți la mântuire.

Tu inima mi-ai aplecat Isuse

Spre cel lipsit și fără ajutor,

Spre-acel care speranța o pierduse,

Și parcă nu mai are viitor

Nu m-ai trimis la cei cu vază-n lume,

Nici la acei de toate-ndestulați

Ci ai dorit să merg în al Tău Nume,

În casa celor mici și neînsemnați.

Aceeași voce încă mă conduce,

Acolo unde El este chemat,

Să spun oricui de jertfa-I de pe cruce,

Și despre Harul Său cel minunat

Voi merge pân’ la capăt cu credință,

Chiar de voi fi ‘mproșcat și cu noroi,

Cu El avea-voi sigur biruință,

Și grija-mi va purta El în nevoi.

Home