Tara mea, te doreste inima mea
țara mea, te dorește inima mea
țara mea, te dorește inima mea,
Ne-ncetat după tine rânjește ea.
Cămin fericit, o, ce frumos vis,
Dorul meu zboară spre tine.
Prin meleagurile Babilonului,
Ca străini treceau fii Sionului,
Cu jale mare, plângând pe cale,
Când își aminteau de Sion.
țara mea, care primești
pe cei trudiți,
Cu braț deschis i-aștepți
pe toți cei osteniți,
Arătând locul cel de odihnă
Celor ce-au părăsit lumea.
Ierusalime, dacă eu te voi uita,
Dreapta mea să-și uite iscusința sa.
Ierusalime, mi-e dor de Tine,
În veci de veci nu te-oi uita!
Măreț cămin, cu mare
dor eu te aștept!
Ah, frumos ținut cu dealuri
și cu văi,
Orașul ceresc, spre tine pășesc,
Căminul celor mântuiți.
țara mea, cu nici un chip
nu te-oi uita!
Ah, prin ale tale porți
când voi intra…
Mi-e dor de-acasă, s-ajung
degrabă,
Spre ea mă-ndrept cântând mereu!
Home