Plecat-am de la Tine
Plecat-am de la Tine
Și-avere-am prăpădit,
Rușine mi-e de mine,
Copil nesăbuit!
Mi-e sufletul durere
Și trupul mi-e sfârșit,
Sleit sunt de putere,
De tot nenorocit!
Te-am supărat, o, Tată,
Cu viața mea cea rea,
Ce rușinoasă pată
Am pus pe fruntea mea!
O știu că sunt nevrednic
Al Tău fiu să mă chem,
Purtarea-mi de netrebnic
Ar merita blestem.
Și totuși, Te rog, Tată,
Argat să mă primești,
Căci altfel mor de foame,
Scăparea Tu îmi ești!
Să fie cu putință?
Văd bine? Nu mă-nșel?
Din mândra-I locuință
Alearg’ spre min’ chiar El!
La sânu-I cald mă strânge,
Sărut aprins mi-a dat,
De bucurie plânge:
Pierdutul s-a aflat!
Ca fiu primit eu iară?
Primit, iubit, iertat!
O, mare ți-e-ndurarea!
Fii binecuvântat!
Home