Pe inima lui Isus
Pe inima lui Isus, capul meu voi pleca,
Atunci mă simt fericit, când odihnesc pe ea.
Cu grai dulce mă cheamă, mântuitorul meu:
“Vino, odihnește-te, aici la sânul Meu! ”
Pe inima lui Isus, eu fruntea-mi voi pleca,
Sunt fericit de nespus când odihnesc pe ea!
În brațele lui Isus, trece tot ce-i lumesc,
De amăgirea lumii ranele-I mă scutesc,
Lanțul robiei cade, se-ndepartă frica,
Chiar lacrimi de-aș vărsa, degrabă-or înceta.
Isus, Stânca inimii, pentru mine-ai murit,
La Tine sunt eu sigur, conducător iubit.
În liniște-oi aștepta, pân-o trece noaptea,
Și apoi va străluci, zi veșnică a Ta.
Home