Doar o colibă
Doar o colibă aici jos îmi ajunge,
Argint și aur n-am în casa mea;
Dar în orașul strălucirii divine,
Numai în aur eu voi umbla.
Eu am locașul dincolo-n mărire
În strălucirea ce n-o pot visa
Cândva acolo voi sfârși alergarea
Pe străzi de aur, în slava Sa.
Când vreo ispită îmi chinuie gândul,
Și ca profetul de piatră adorm,
Eu știu că-n ceruri, dincolo de stele,
Voi sta la masă lâng-al meu Domn.
Să nu mă credeți sărac și nici singur,
Sufletul meu e de ceruri legat,
Sunt călătorul ce-și caută țara,
Unde lumină e ne-ncetat.
Home