A câta oară
A câta oară viața lui Hristos
Așterne iarăși flori pe ramuri vechi,
Și cântă rândunelele perechi,
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
/: A câta oară slava lui Isus
Aduce iar zambile și cicori,
Un rai ce-mparte veșnic noi fiori,
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus. :/
A câta oară spunem: A-nviat!
Și El, Cel Viu, în zbor de ciocârlii,
Te-așteaptă iar între ai Lui să vii,
Iar tu tot sub povara de păcat.
/: A câta oară în lumini de gând,
El vine iar ca vântul printre brazi,
Și tu nu spui: Rabuni! Și nu cazi,
Ca să-i cuprinzi picioarele plângând. :/
A câta oară, seara spre amurg,
Tu vezi către Emaus un străin,
Un Om ciudat, cu chip de lacrimi plin,
Și nu știi pentru cine I se scurg.
/: A câta oară, în cămara ta,
Prin ușa ferecată cu zăvor,
Coboară iar Divinul Salvator
Și tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea. :/
A câta oară ca să-ți dea dovezi
Te-ndeamnă iarăși: Nu fi ne-nțelept,
Ci pune-ți mâna-n rana Mea din piept,
Iar tu-ți-astupi și ochii să nu vezi.
/: A câta oară El te-așteaptă blând,
Cu pâini și pește ca pe un ucenic,
Iar tu iei hrana și nu spui nimic,
Cât vrei să te mai rabde? Până când? :/
A câta oară ziua spre Damasc
Se-arată o lumină-n jurul tău,
Iar tu alergi, mai crâncen și mai rău,
Să-i strângi ciorchinii și să-i storci în teasc.
/: Nu înțelegi că totuși într-o zi
Îl vei vedea cum va zbura spre cer,
Iar noi vom fi cu El, iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi! :/
Home