A venit, de mult, de sus

A venit, de mult, de sus

Păstorul cel bun, Isus,

/: Și prin lume a umblat

Oi pierdute a căutat :/

Să le ducă la izvoare,

Ca de sete să nu moară;

/: Ușa le-a deschis să iasă

La pășunea cea aleasă. :/

Dar oile n-ascultau;

Cu capul se repezeau,

/: Cu coarnele L-au împuns

Și, în coastă, L-au străpuns :/

De-a curs apă și mult sânge;

Cerul a-nceput a plânge…

/: Soarele s-a-ntunecat,

Luna-n sânge s-a schimbat. :/

Acum, El e dus din lume

Să afle la oi pășune

/: Și poruncă a lăsat

Oilor ce-au pășunat :/

Oile să se-mpreune,

Laolaltă să se-adune,

/: Lupul să nu le mănânce,

Tâlharul să nu le strice. :/

Păstorul cel blând și bun,

În ceruri, e dus acum,

/: Dar, peste puțina vreme,

Vine iarăși să le cheme, :/

Să le ducă-ntr-o grădină

Unde vor avea odihnă.

/: Acolo-n pace vor fi,

Mai mult nu vor flămânzi, :/

Nici nu vor mai rătăci,

Căci Domnul le va păzi

/: Și vor fi, în viitor,

Doar o turmă și-un Păstor. :/

Home